beligerant

română

Etimologie

Din franceză belligérant < latină belligerans, belligerantis.

Pronunție

• AFI: /be.li.ʤe'rant/

Adjectiv

Declinarea adjectivului beligerant
	Singular	Plural
Masculin	beligerant	beligeranți
Feminin	beligerantă	beligerante
Neutru	beligerant	beligerante

1. (adesea substantivat) care se află în stare de război.

   Armate beligerante.

Cuvinte derivate

• nebeligerant

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online