afla

română

Etimologie

Din latină afflare.

Pronunție

• AFI: /a'fla/

Verb

Conjugarea verbului (se) afla
Infinitiv	a (se) afla
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) aflu
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) afle
Participiu	aflat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și intranz.) a lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc.
2. (v.tranz.) a găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător).
3. (v.refl.) a fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate.
4. (v.tranz.) (pop.) a descoperi, a inventa, a scorni.

Sinonime

• 1: găsi
• 2: descoperi, (fig.) răsufla
• 3: exista, fi, se găsi, (pop.) sta
• 4: inventa, consta

Antonime

• absenta, lipsi

Cuvinte derivate

• aflare
• aflat
• aflător

Cuvinte apropiate

• neaflat

Expresii

• (fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție
• Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să...
• Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar
• (pop.) Nu se (sau unde se) află! = nu-i adevărat!

Traduceri

a descoperi

cehă: zjistit (čeština) engleză: find out (English) finlandeză: saada selville (suomi), selvittää (suomi) franceză: découvrir (français)

italiană: scoprire (italiano) sardă: scoberri (sardu) spaniolă: descubrir (español) suedeză: få reda på (svenska)

Referințe

• DEX online