(English)

Variante

Etimologie

Din bell („clopot”) + boy („băiat”).

Pronunție

  • AFI: /ˈbɛlˌbɔɪ/


Substantiv

bellboy, pl. bellboys

  1. boy, băiat de serviciu
    The bellboy carried her luggage.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe