benevolence

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie (cca. 1400), care provine din franceza veche benivolence < latină benevolentia.

Pronunție

• AFI: /bə'nɛvələns/

Substantiv

benevolence, (nenumărabil și numărabil; pl. benevolences)

1. (nenumărabil) bunăvoință

   His benevolence was admired by the entire community.

2. (nenumărabil) binefacere
3. (numărabil) faptă binevoitoare

Sinonime

• 1-2: kindness

Cuvinte derivate

• benevolent

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary