binefacere

română

Etimologie

Din bine + facere (după latină benefacere).

Pronunție

• AFI: /bi.neˈfa.ʧe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului binefacere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	binefacere	binefaceri
Articulat	binefacerea	binefacerile
Genitiv-Dativ	binefacerii	binefacerilor
Vocativ	binefacere	binefacerilor

1. (adesea fig.) faptă bună, ajutor dat cuiva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online