besoncle

catalană

(català)

Etimologie

Din bes- +‎ oncle („unchi”).

Pronunție

• (occidental) AFI: /beˈzoŋ.kɫe/
• (oriental) AFI: /bəˈzoŋ.kɫə/

Substantiv

besoncle m., besoncles pl.

1. străunchi

Cuvinte apropiate

• oncle

Vezi și

• besnebot, besneboda
• bestia

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary