română

Etimologie

Din bișniță + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /biʃ.ni'ʦar/


Substantiv


Declinarea substantivului
bișnițar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bișnițar bișnițari
Articulat bișnițarul bișnițarii
Genitiv-Dativ bișnițarului bișnițarilor
Vocativ bișnițarule bișnițarilor
  1. (fam.) persoană care practică afacerismul, realizând profituri personale pe căi necinstite, meschine; gheșeftar.


Traduceri

Anagrame

Referințe