bief

română

Etimologie

Din franceză bief.

Pronunție

• AFI: /bi'ef/

Substantiv

Declinarea substantivului bief
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bief	biefuri
Articulat	bieful	biefurile
Genitiv-Dativ	biefului	biefurilor
Vocativ	biefule	biefurilor

1. porțiune de canal sau de râu cuprinsă între două ecluze sau baraje.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online