canal
poziționare geografică în Dobrogea
română
Etimologie
Din franceză canal < latină canalis.
Pronunție
- AFI: /ka'nal/
Substantiv
| Declinarea substantivului canal | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | canal | canaluri |
| Articulat | canalul | canalurile |
| Genitiv-Dativ | canalului | canalurilor |
| Vocativ | canalule | canalurilor |
- albie artificială sau amenajată care leagă între ele două mări, două fluvii, un râu cu un lac etc. și care servește la navigație, la irigări sau la construcții hidrotehnice.
- curs de apă îndiguit și drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundațiile etc.
- cale de circulație pe apă (ținând loc de stradă) în orașele așezate la mare sau pe fluvii.
- porțiune de mare situată între două țărmuri apropiate.
- conductă (construită din beton sau din tuburi îmbinate, din șanțuri sau rigole) destinată să transporte lichide, în diferite scopuri.
- formație organică în formă de tub, vas sau cale de comunicație în organismele animale sau vegetale (prin care circulă substanțele nutritive, secreții etc.).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online