bifa

română

Etimologie

Din franceză biffer.

Pronunție

• AFI: /bi'fa/

Verb

Conjugarea verbului bifa
Infinitiv	a bifa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	bifez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bifeze
Participiu	bifat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune un mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate, controlate etc.

Cuvinte derivate

• bifare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online