biforă

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /bi'fo.rə/

Adjectiv

1. (în stilul gotic; despre o fereastră, o ușă etc.) împărțită în două printr-o colonetă, fiecare despărțitură fiind terminată cu un arc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online