Etimologie

Din franceză colonnette.

Pronunție

  • AFI: /ko.lo'ne.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
colonetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colonetă colonete
Articulat coloneta colonetele
Genitiv-Dativ colonetei colonetelor
Vocativ colonetă colonetelor
  1. (înv.) diminutiv al lui coloană; coloană mică și subțire, folosită mai ales în construcția galeriilor, a porticurilor etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe