bijuterie

română

Etimologie

Din franceză bijouterie.

Pronunție

• AFI: /bi.ʒu.te'ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului bijuterie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bijuterie	bijuterii
Articulat	bijuteria	bijuteriile
Genitiv-Dativ	bijuteriei	bijuteriilor
Vocativ	bijuterie	bijuteriilor

1. obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaer.
2. magazin specializat în confecționarea și vânzarea giuvaerurilor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online