binevoi
Etimologie
Pronunție
- AFI: /bi.ne.vo'i/
Verb
Conjugarea verbului binevoi | |
Infinitiv | a binevoi |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
binevoiesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să binevoiască |
Participiu | binevoit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a avea dispoziție, o atitudine favorabilă față de o cerere, de o plângere etc; a catadicsi, a cabulipsi.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online