bintă
română
Etimologie
Din italiană binda.
Pronunție
- AFI: /'bin.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului bintă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bintă | binte |
| Articulat | binta | bintele |
| Genitiv-Dativ | bintei | bintelor |
| Vocativ | bintă | bintelor |
- (mar.) baba.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online