abține
Etimologie
Din franceză (s')abstenir (după ține).
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului se abține | |
Infinitiv | a se abține |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
mă abțin, abțiu |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să se abțină, abție |
Participiu | abținut |
Conjugare | III |
- (v.refl.) a se stăpâni, a se reține, a se înfrâna (de la...).
- Mă abțin de la mâncăruri picante.
- a nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține departe de o activitate.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a renunța voit (la ceva)
Referințe
- DEX '98 via DEX online