bisectoare

română

Etimologie

Din franceză bissecteur.

Pronunție

• AFI: /bi.sek'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului bisectoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bisectoare	bisectoare
Articulat	bisectoarea	bisectoarele
Genitiv-Dativ	bisectoarei	bisectoarelor
Vocativ	bisectoareo	bisectoarelor

1. dreaptă care împarte un unghi în două părți egale.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online