Etimologie

Din a (se) bizui.

Pronunție

  • AFI: /bi.zuˈi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
bizuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bizuire bizuiri
Articulat bizuirea bizuirile
Genitiv-Dativ bizuirii bizuirilor
Vocativ bizuire bizuirilor
  1. faptul de a se bizui.


Traduceri

Anagrame

Referințe