blajinătate

română

Etimologie

Din blajin + sufixul -ătate.

Pronunție

• AFI: /bla.ʒi.nə'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului blajinătate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	blajinătate	invariabil
Articulat	blajinătatea	invariabil
Genitiv-Dativ	blajinătății	invariabil
Vocativ	blajinătate	invariabil

1. (rar) însușirea de a fi blajin.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online