blajinătate

română

Etimologie

Din blajin + sufixul -ătate.

Pronunție

  • AFI: /bla.ʒi.nə'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
blajinătate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ blajinătate invariabil
Articulat blajinătatea invariabil
Genitiv-Dativ blajinătății invariabil
Vocativ blajinătate invariabil
  1. (rar) însușirea de a fi blajin.


Traduceri

Referințe