blam

română

Etimologie

Din franceză blâme.

Pronunție

• AFI: /blam/

Substantiv

Declinarea substantivului blam
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	blam	blamuri
Articulat	blamul	blamurile
Genitiv-Dativ	blamului	blamurilor
Vocativ	blamule	blamurilor

1. dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online