Etimologie

Din a condamna.

Pronunție

  • AFI: /kon.dam'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
condamnare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ condamnare condamnări
Articulat condamnarea condamnările
Genitiv-Dativ condamnării condamnărilor
Vocativ condamnare condamnărilor
  1. faptul de a condamna.
  2. obligație impusă unei persoane, prin judecată, de a da, de a face sau de a nu face ceva.
  3. aplicare, prin judecată, a unei sancțiuni penale; osândă la care este supus cineva.
  4. dezaprobare severă; blam.


Traduceri

Referințe