condamnare
română
Etimologie
Din a condamna.
Pronunție
- AFI: /kon.dam'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului condamnare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | condamnare | condamnări |
| Articulat | condamnarea | condamnările |
| Genitiv-Dativ | condamnării | condamnărilor |
| Vocativ | condamnare | condamnărilor |
- faptul de a condamna.
- obligație impusă unei persoane, prin judecată, de a da, de a face sau de a nu face ceva.
- aplicare, prin judecată, a unei sancțiuni penale; osândă la care este supus cineva.
- dezaprobare severă; blam.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online