condamnare

română

Etimologie

Din a condamna.

Pronunție

• AFI: /kon.dam'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului condamnare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	condamnare	condamnări
Articulat	condamnarea	condamnările
Genitiv-Dativ	condamnării	condamnărilor
Vocativ	condamnare	condamnărilor

1. faptul de a condamna.
2. obligație impusă unei persoane, prin judecată, de a da, de a face sau de a nu face ceva.
3. aplicare, prin judecată, a unei sancțiuni penale; osândă la care este supus cineva.
4. dezaprobare severă; blam.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online