blanșir

română

Etimologie

Confer blanșiruire.

Pronunție

• AFI: /blan'ʃir/

Substantiv

Declinarea substantivului blanșir
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	blanșir	blanșiruri
Articulat	blanșirul	blanșirurile
Genitiv-Dativ	blanșirului	blanșirurilor
Vocativ	blanșirule	blanșirurilor

1. rest nefolositor rezultat de la blanșiruire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online