blanșiruire

română

Etimologie

Din franceză blanchir, germană Blanschieren.

Pronunție

• AFI: /blan.ʃi.ruˈi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului blanșiruire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	blanșiruire	blanșiruiri
Articulat	blanșiruirea	blanșiruirile
Genitiv-Dativ	blanșiruirii	blanșiruirilor
Vocativ	blanșiruire	blanșiruirilor

1. operație de curățire a dosului pieilor tăbăcite.

Cuvinte derivate

• blanșir

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online