bleotocăreală

română

Etimologie

Din a bleotocări + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /ble̯o.to.kəˈre̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului bleotocăreală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bleotocăreală	bleotocăreli
Articulat	bleotocăreala	bleotocărelile
Genitiv-Dativ	bleotocărelii	bleotocărelilor
Vocativ	bleotocăreală	bleotocărelilor

1. (reg.) faptul de a bleotocări.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online