bobiță

română

Etimologie

Din boabă + sufixul -iță. Confer sârbocroată bobica.

Pronunție

• AFI: /bo'bi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului bobiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bobiță	bobițe
Articulat	bobița	bobițele
Genitiv-Dativ	bobiței	bobițelor
Vocativ	bobiță	bobițelor

1. diminutiv al lui boabă.
2. cerculeț imprimat sau desenat.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• babițo

Referințe

• DEX '98 via DEX online