cerculeț

română

Din cerc + sufixul -uleț.

Declinarea substantivului cerculeț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cerculeț	cerculețe
Articulat	cerculețul	cerculețele
Genitiv-Dativ	cerculețului	cerculețelor
Vocativ	cerculețule	cerculețelor

diminutiv al lui cerc; cercușor.
(mai ales la pl.). fiecare dintre cutele (înguste, cusute) care se fac ca garnituri la rochii, la bluze etc.; cercurel.