bocitoare

română

Etimologie

Din bocitor.

Pronunție

• AFI: /bo.ʧi'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului bocitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bocitoare	bocitoare
Articulat	bocitoarea	bocitoarele
Genitiv-Dativ	bocitoarei	bocitoarelor
Vocativ	bocitoareo	bocitoarelor

1. femeie care se îndeletnicește cu bocitul la înmormântări.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• boicotare
• cobitoare
• coborâtei
• obroceați

Referințe

• DEX '98 via DEX online