îndeletnici

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Confer îndelete.

Pronunție

• AFI: /ɨn.de.let.ni'ʧi/

Verb

Conjugarea verbului (se) îndeletnici
Infinitiv	a (se) îndeletnici
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) îndeletnicesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) îndeletnicească
Participiu	îndeletnicit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a se ocupa cu ceva, a-și petrece vremea cu ceva.

Cuvinte derivate

• îndeletnicire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online