boncăi

română

Etimologie

Origine imitativă.

Confer sârbocroată bukati.

Pronunție

• AFI: /bon.kəˈi/

Verb

Conjugarea verbului (se) boncăi
Infinitiv	a (se) boncăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) boncăiască
Participiu	boncăit
Conjugare	IV

1. (v.refl. intranz.) a boncălui.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bănico
• cabino
• cioban
• bocăni

Referințe

• DEX '98 via DEX online