cioban

română

Etimologie

Din turcă çoban.

Pronunție

• AFI: /ʧoˈban/

Substantiv

Declinarea substantivului cioban
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cioban	ciobani
Articulat	ciobanul	ciobanii
Genitiv-Dativ	ciobanului	ciobanilor
Vocativ	ciobanule	ciobanilor

1. persoană care paște, păzește și îngrijește oile; păstor, păcurar.
2. proprietar de oi; baci.

Cuvinte derivate

• ciobănaș
• ciobănel
• ciobănesc
• ciobănește
• ciobăni
• ciobănie
• ciobăniță

Cuvinte compuse

• ciobanul-cu-oile

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bănico
• cabino
• bocăni
• boncăi

Referințe

• DEX '98 via DEX online