bordura

română

Etimologie

Din bordură.

Pronunție

• AFI: /bor.du'ra/

Verb

Conjugarea verbului bordura
Infinitiv	a bordura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	bordurez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bordureze
Participiu	bordurat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere.

Cuvinte derivate

• bordurare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online