bordură

română

Etimologie

Din franceză bordure.

Pronunție

• AFI: /bor'du.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului bordură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bordură	borduri
Articulat	bordura	bordurile
Genitiv-Dativ	bordurii	bordurilor
Vocativ	bordură	bordurilor

1. fâșie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect textil.
2. zonă care înconjură marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; (spec.) zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului.

   Bordura de flori a unei peluze.

Cuvinte derivate

• bordura

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online