bordură
română
Etimologie
Din franceză bordure.
Pronunție
- AFI: /bor'du.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului bordură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bordură | borduri |
| Articulat | bordura | bordurile |
| Genitiv-Dativ | bordurii | bordurilor |
| Vocativ | bordură | bordurilor |
- fâșie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect textil.
- zonă care înconjură marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; (spec.) zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului.
- Bordura de flori a unei peluze.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online