brățea
română
Etimologie
Refăcut din pluralul brățale (ieșit din uz < brățară).
Pronunție
- AFI: /brə'ʦe̯a/
Substantiv
| Declinarea substantivului brățea | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | brățea | brățele |
| Articulat | brățeaua | brățelele |
| Genitiv-Dativ | brățelei | brățelelor |
| Vocativ | brățea | brățelelor |
- (reg.) brățară.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online