brățară

română

Etimologie

Din latină brachiale.

Pronunție

• AFI: /brə'ʦa.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului brățară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brățară	brățări
Articulat	brățara	brățările
Genitiv-Dativ	brățării	brățărilor
Vocativ	brățară	brățărilor

1. podoabă în formă de verigă, făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț; brățea.
2. manșetă brodată la mânecile cămășilor țărănești.
3. (tehn.) piesă de metal alcătuită din una sau mai multe bucăți, care se strânge în jurul altor piese pentru a le asambla.
4. cerc de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor.
5. (arhit.) inel de metal care strânge o coloană; ornament ieșit în relief cu asemenea formă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online