brățișor

română

Etimologie

Din braț + sufixul -ișor.

Pronunție

• AFI: /brə.ʦi'ʃor/

Substantiv

Declinarea substantivului brățișor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brățișor	brățișoare
Articulat	brățișorul	brățișoarele
Genitiv-Dativ	brățișorului	brățișoarelor
Vocativ	brățișorule	brățișoarelor

1. diminutiv al lui braț.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online