braț
Etimologie
Din latină brachium.
Pronunție
- AFI: /braʦ/
Substantiv
Declinarea substantivului braț | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | braț | brațe |
Articulat | brațul | brațele |
Genitiv-Dativ | brațului | brațelor |
Vocativ | ' | ' |
- segment al membrului superior cuprins între cot și umăr; partea de la umăr până la încheietura mâinii; p. ext. membrul superior al corpului omenesc.
- A ține în brațe.
- A prinde în brațe.
- cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe.
- Un braț de fân.
- obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu brațul.
- Brațul unei macarale.
- Brațele unui fotoliu.
- ramificație a cursului principal al unei ape curgătoare.
- Brațul al unei ape curgătoare.
Sinonime
- 1: (anat.) mână, (înv. și reg.) brâncă
- 3: (tehn.) crac, margine, mână, mâner, pervaz, spetează, (reg.) condac, cotoi
- 4: (geogr.) ramificație, (pop.) crac
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- Braț mort = ramificație părăsită a unei ape, alimentată numai la revărsări.
- Brațe de muncă = muncitori.
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adv.) În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a-l strânge la piept sau spre a-l purta pe sus).
- (Braț) la braț (sau de braț) = cu brațul trecut pe sub brațul altuia.
Expresii
- A da (sau a oferi, a lua cuiva) brațul = a trece brațul sub brațul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus
- A duce (pe cineva) de (sau la) braț = a sprijini pe cineva, ducându-l de braț
- (A primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu brațele deschise = (a primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu mare plăcere
- A lua (pe cineva sau ceva) în brațe = a apăra, a susține, a lăuda (pe cineva sau ceva)
- A fi brațul (drept al) cuiva = a fi omul de încredere al cuiva
- A ajunge (sau a aduce, a arunca pe cineva) în brațele cuiva = a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva
- A strânge în brațe = a îmbrățișa
- A sta cu brațele încrucișate = a nu face nimic; a sta degeaba
Traduceri
parte a membrului superior cuprinsă între cot și umăr
|
|
Variante
Etimologie
Din engleză brace. Confer franceză bras.
Substantiv
Declinarea substantivului braț | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | braț | brațe |
Articulat | brațul | brațele |
Genitiv-Dativ | brațului | brațelor |
Vocativ | ' | ' |
- (mar.) manevră curentă folosită la orientarea unei vergi în plan orizontal pentru ca velele să ocupe o anumită poziție față de direcția vântului.
- Braț la podul coșului morii.
- (constr.) element rigid, solidarizat sau articulat, care transmite o mișcare sau poartă o sarcină.
- distanța dintre un punct și linia de acțiune a unei forțe.
Sinonime
Traduceri
manevră curentă care servește la brațarea vergilor