branșa

română

Etimologie

Din franceză brancher.

Pronunție

• AFI: /bran'ʃa/

Verb

Conjugarea verbului branșa
Infinitiv	a branșa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	branșez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să branșeze
Participiu	branșat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face un branșament sau un racord electric.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• băsnar
• bârsan

Referințe

• DEX '98 via DEX online