branșament

română

Etimologie

Din franceză branchement.

Pronunție

• AFI: /bran.ʃa'ment/

Substantiv

Declinarea substantivului branșament
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	branșament	branșamente
Articulat	branșamentul	branșamentele
Genitiv-Dativ	branșamentului	branșamentelor
Vocativ	branșamentule	branșamentelor

1. legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) și una secundară, care servește la alimentarea unui consumator.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online