brinna
(svenska)
Etimologie
Din suedeză veche brinna, care provne din limba nordică veche brenna < proto-germanică *brinnaną („a arde”).
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului brinna | ||
Activ | Pasiv | |
Infinitiv | brinna | - |
Prezent | brinner | - |
Perfect | brann | - |
Supin | brunnit | - |
Imperativ | brinn | |
Participiu | ||
Prezent | brinnande, brinnandes | |
Perfect | brunnen |
- (v.intranz.) a arde
- Trähuset började brinna.
- (fig.; urmat de för) a arde (pentru), a fi pasionat (pentru)
- Jag brinner för alla människors lika rättigheter.