brise

Vezi și : Brise, brisé

daneză

(dansk)

Etimologie

Din germana medie de jos brise.

Pronunție

• AFI: /briːsə/

Substantiv

Declinarea substantivului brise
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	brise	brisen	briser	briserne
Genitiv	brises	brisens	brisers	brisernes

1. briză, adiere, boare

Vezi și

• vind

Referințe

• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Origine necunoscută, poate din spaniolă.

Pronunție

• AFI: /bʁiz/

Substantiv

brise f., brises pl.

1. briză, adiere, boare

Cuvinte compuse

• brise-bise
• brise-fer
• brise-jet
• brise-lame
• brise-motte
• brise-tout
• brise-vent
• pare-brise

Cuvinte apropiate

• bise

Locuțiuni

• brise carabinée
• brise de mer, brise du large
• brise de terre

Vezi și

• vent

Etimologie

Derivat regresiv din briser.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru briser.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru briser.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru briser.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru briser.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru briser.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat regresiv din brisa.

Pronunție

• AFI: /'brise/

Substantiv

1. forma de plural pentru brisa.