briză

română

Etimologie

Din franceză brise.

Pronunție

• AFI: /'bri.zə/

Substantiv

Declinarea substantivului briză
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	briză	brize
Articulat	briza	brizele
Genitiv-Dativ	brizei	brizelor
Vocativ	briză	brizelor

1. vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; (p.ext.) adiere, boare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bariz
• barzi
• brazi
• bizar
• rabzi
• răzbi

Referințe

• DEX '98 via DEX online