brută

română

Etimologie

Din franceză brute.

Pronunție

• AFI: /'bru.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului brută
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brută	brute
Articulat	bruta	brutele
Genitiv-Dativ	brutei	brutelor
Vocativ	brută	brutelor

1. om foarte brutal.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• burta
• butar
• burat

Referințe

• DEX '98 via DEX online