burtă
Etimologie
Cuvânt autohton.
Pronunție
- AFI: /'bur.tə/
Substantiv
Declinarea substantivului burtă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | burtă | burți |
Articulat | burta | burțile |
Genitiv-Dativ | burții | burților |
Vocativ | ' | ' |
- (pop.) parte a corpului, la om și la animale, dintre torace și bazin, în care se află stomacul, intestinele și alte organe interne.
- (fig.) partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte.
- (argou) lungime nedorită a unui text; pasaj prolix/redundant.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- (fam.) A sta cu burta la soare = a sta degeaba
- A-și face burta tobă = a mânca mult, fără măsură
- Burtă de popă = se spune despre cineva care mănâncă și bea mult
Traduceri
abdomen, pântece
|
|