bucătură

română

Etimologie

Confer îmbucătură.

Pronunție

• AFI: /bu.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului bucătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bucătură	bucături
Articulat	bucătura	bucăturile
Genitiv-Dativ	bucăturii	bucăturilor
Vocativ	bucătură	bucăturilor

1. (pop.) îmbucătură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cubatura
• bucurata

Referințe

• DEX '98 via DEX online