îmbucătură

română

Etimologie

Din a îmbuca + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bu.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului îmbucătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îmbucătură	îmbucături
Articulat	îmbucătura	îmbucăturile
Genitiv-Dativ	îmbucăturii	îmbucăturilor
Vocativ	îmbucătură	îmbucăturilor

1. cantitate dintr-un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură; înghițitură, dumicat; (p.ext.) mâncare; bucătură.
2. loc de asamblare a două țevi, două burlane etc., a unui știft care intră în locașul său etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online