română

Etimologie

Din franceză buccinateur.

Pronunție

  • AFI: /buk.ʧi.na'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
buccinator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ buccinator buccinatori
Articulat buccinatorul buccinatorii
Genitiv-Dativ buccinatorului buccinatorilor
Vocativ buccinatorule buccinatorilor
  1. mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, aerul din plămâni.


Traduceri

Referințe