plămân
Etimologie
Din latină pulmonem. Derivația din greacă plenmou sau din neogreacă plemóni este mai puțin probabilă.
Pronunție
- AFI: /plə'mɨn/
Substantiv
Declinarea substantivului plămân | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | plămân | plămâni |
Articulat | plămânul | plămânii |
Genitiv-Dativ | plămânului | plămânilor |
Vocativ | ' | ' |
- fiecare dintre cele două organe principale, cu aspect spongios, înconjurate de pleură, situate simetric în cavitatea toracică, cu ajutorul cărora se face respirația la om și la vertebratele superioare.
Sinonime
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
organ
|
|