buh

română

Etimologie necunoscută. Poate din poloneză, rusă buch („zgomot”) (Cihac, II, 30; DAR); confer buc. Se folosește în Moldova.

Declinarea substantivului buh
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	buh	buhuri
Articulat	buhul	buhurile
Genitiv-Dativ	buhului	buhurilor
Vocativ	buhule	buhurilor

(pop. și fam.) A-i merge(sau a i se duce cuiva) buhul = a ajunge să fie foarte cunoscut (pentru faptele sale, de obicei reprobabile); a se spune despre cineva că..