română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Poate din poloneză, rusă buch („zgomot”) (Cihac, II, 30; DAR); confer buc. Se folosește în Moldova.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
buh
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ buh buhuri
Articulat buhul buhurile
Genitiv-Dativ buhului buhurilor
Vocativ buhule buhurilor
  1. (reg., în Mold.) zvon; faimă.

Expresii

  • (pop. și fam.) A-i merge(sau a i se duce cuiva) buhul = a ajunge să fie foarte cunoscut (pentru faptele sale, de obicei reprobabile); a se spune despre cineva că..


Traduceri

Referințe