faimă

română

Etimologie

Din latină fama (după defăima).

Pronunție

• AFI: /'faj.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului faimă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	faimă	faime
Articulat	faima	faimele
Genitiv-Dativ	faimei	faimelor
Vocativ	faimă	faimelor

1. renume, reputație (bună sau rea) de care se bucură cineva sau ceva.
2. (rar) veste neașteptată, surprinzătoare; zvon.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online