bujeniță

română

Etimologie

Din ucraineană бужeнykя (buženycja).

Pronunție

• AFI: /bu.ʒe'ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului bujeniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bujeniță	bujenițe
Articulat	bujenița	bujenițele
Genitiv-Dativ	bujeniței	bujenițelor
Vocativ	bujeniță	bujenițelor

1. (reg.) carne afumată.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online